abstract

română

Etimologie

Din latină abstractus. Confer germană abstrakt, franceză abstrait.

Pronunție

• AFI: /ab'strakt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului abstract
	Singular	Plural
Masculin	abstract	abstracți
Feminin	abstractă	abstracte
Neutru	abstract	abstracte

1. care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate.
2. conceput în mod prea general, prea teoretic; (p.ext.) greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete.

Sinonime

• 1: conceptual, noțional, nonfigurativ
• 2: teoretic

Antonime

• concret, palpabil, sesizabil

Cuvinte apropiate

• abstractism
• abstractiv
• abstractivitate
• abstractiza
• abstractizant
• abstractizare
• abstractizat
• abstracție, abstracțiune
• abstracționism
• abstracționist

Locuțiuni

• (loc.adv.) În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete.

Traduceri

care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri

catalană: abstracte (català) engleză: abstract (English) franceză: abstrait (français) germană: abstrakt (Deutsch) italiană: astratto (italiano) maghiară: absztrakt (magyar)

neerlandeză: abstract (Nederlands) portugheză: abstrato (português) rusă: абстрактный (русский) (abstráktnyj) spaniolă: abstracto (español) suedeză: abstrakt (svenska) turcă: soyut (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului abstract
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abstract	abstracte
Articulat	abstractul	abstractele
Genitiv-Dativ	abstractului	abstractelor
Vocativ	'	'

1. (cuvânt) care are sens abstract.

Cuvinte compuse

• abstract verbal

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online