decreta

română

Etimologie

Din franceză décréter.

Pronunție

• AFI: /de.kre'ta/

Verb

Conjugarea verbului decreta
Infinitiv	a decreta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decretez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decreteze
Participiu	decretat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da un decret, a hotărî, a ordona prin decret.
2. (v.tranz.) (fig.) a declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică.

Cuvinte derivate

• decretare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catedre
• derătec

Referințe

• DEX '98 via DEX online