deferi

română

Etimologie

Din franceză déférer < latină deferre.

Pronunție

• AFI: /de.fe'ri/

Verb

Conjugarea verbului deferi
Infinitiv	a deferi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defer
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defere
Participiu	deferit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) a trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc.
2. (v.tranz.) (neobișnuit) a acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție).

Cuvinte derivate

• deferire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• difere

Referințe

• DEX '98 via DEX online