trimite

1: (înv. și pop.) mâna
2, 3: porni
4, 5: adresa , expedia , scrie , (reg.) mâna
6: înainta

Din latină tramittere.

Conjugarea verbului trimite
Infinitiv	a trimite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trimit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să trimită
Participiu	trimis
Conjugare	III

(v.tranz.) a dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.
Te trimit la magazin să cumpări făină.
a delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.
a îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.
(despre divinitate) a face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.
a dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia.
Am trimis scrisoarea ieri.
a transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc.
A trimite o cerere unei instituții.

(fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî
A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu
A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces
A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea.

a face să ajungă la destinație (pe o cale anumită sau prin intermediul cuiva)

română