deficient

română

Etimologie

Din franceză déficient.

Pronunție

• AFI: /de.fi.ʧi'ent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului deficient
	Singular	Plural
Masculin	deficient	deficienți
Feminin	deficientă	deficiente
Neutru	deficient	deficiente

1. care are o insuficiență organică sau mintală.
2. care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat.

   Un deficient mintal.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului deficient
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deficient	deficienți
Articulat	deficientul	deficienții
Genitiv-Dativ	deficientului	deficienților
Vocativ	deficientule	deficienților

1. persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online