trebui

română

Etimologie

Din slavă trĕbovati.

Pronunție

• AFI: /tre.bu'i/

Verb

Conjugarea verbului trebui
Infinitiv	a trebui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trebui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să trebuie
Participiu	trebuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva).

   Trebuie să mai fac un singur pas.

2. (v.tranz. unipers. și impers.) este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să...

   Trebuie să procedăm astfel...

3. (v.tranz. unipers. și impers.) a fi probabil sau posibil, a se putea presupune.

   Trebuie să fie coaptă poama.

Sinonime

• 1: cuveni, avea
• 2: se cădea, se cere, se cuveni, se impune, (înv. și pop.) căuta
• 3: fi, urma

Cuvinte derivate

• netribuitor
• trebuincios
• trebuitor

Locuțiuni

• (loc. adv.) Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine.

Expresii

• Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți
• Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...)

Traduceri

a avea ca necesitate; a-i fi necesar

catalană: necessitar (català) daneză: behøve (dansk) engleză: need (English), have to (English), must (English) esperanto: bezoni (Esperanto) finlandeză: tarvita (suomi) franceză: avoir besoin de (français), falloir que (français) germană: benötigen (Deutsch) greacă: χρειάζομαι (chreiázomai) (Ελληνικά) islandeză: þurfa (íslenska) italiană: aver bisogno di (italiano), bisognare (italiano) japoneză: 必要とする (hitsuyōtosuru) (日本語)

latină: egere (Latina) norvegiană: trenger (norsk) neerlandeză: vereisen (Nederlands), nodig hebben (Nederlands) poloneză: potrzebować (polski) portugheză: necessitar (português) retoromană: avair basegn da (rumantsch) slovenă: potrebovati (slovenščina) spaniolă: necesitar (español) suedeză: behöva (svenska), måste (svenska) turcă: muhtaç olmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online