denumi

română

Etimologie

Din de + a numi (după franceză dénommer).

Pronunție

• AFI: /de.nu'mi/

Verb

Conjugarea verbului denumi
Infinitiv	a denumi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	denumesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să denumească
Participiu	denumit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da nume unei ființe sau unui lucru; a numi.
2. (v.tranz.) (înv.) a desemna.

Cuvinte derivate

• denumire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online