deprava

română

Etimologie

Din franceză dépraver < latină depravare.

Pronunție

• AFI: /de.pra'va/

Verb

Conjugarea verbului (se) deprava
Infinitiv	a (se) deprava
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) depravez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) depraveze
Participiu	depravat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre oameni) a ajunge, a deveni depravat; a se corupe.

Cuvinte derivate

• depravare
• depravat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• prevadă

Referințe

• DEX '98 via DEX online