corupe

română

Etimologie

Din latină corrumpere (după rupe).

Pronunție

• AFI: /koˈru.pe/

Verb

Conjugarea verbului corupe
Infinitiv	a corupe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	corup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să corupă
Participiu	corupt
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) a (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava.

   S-a corupt într-un mediu imoral.

2. a face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica.

   O limbă care s-a corupt sub influență străină.

Sinonime

• 1: decădea, (se) deprava, (se) desfrâna, (se) destrăbăla, (se) perverti, (se) strica, (se) vicia, (rar) (se) dezmăța, (înv.) (se) sminti
• 2: (se) deforma, (se) strica

Cuvinte derivate

• corupător
• corupere
• corupt
• coruptelă
• coruptibil
• coruptor
• corupție
• necorupt

Traduceri

a (se) deprava

afrikaans: bederf (Afrikaans) catalană: corrompre (català) engleză: corrupt (English) esperanto: korupti (Esperanto) finlandeză: turmella (suomi) franceză: corrompre (français) germană: korrumpieren (Deutsch) latină: corrumpere (Latina)

neerlandeză: bederven (Nederlands) papamiento: korompi (Papiamentu) poloneză: przekupić (polski) portugheză: corromper (português) rusă: взятку давать (русский) spaniolă: corromper (español) suedeză: korrumpera (svenska)

Referințe

• DEX online