deschiaburi

română

Etimologie

Din des- + chiabur.

Pronunție

• AFI: /des.kja.bu'ri/

Verb

Conjugarea verbului deschiaburi
Infinitiv	a deschiaburi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deschiaburesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deschiaburească
Participiu	deschiaburit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (în trecut) a scoate pe cineva din rândul chiaburilor.

Cuvinte derivate

• deschiaburire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online