destina

română

Etimologie

Din franceză destiner < latină destinare.

Pronunție

• AFI: /des.ti'na/

Verb

Conjugarea verbului destina
Infinitiv	a destina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	destinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să destineze
Participiu	destinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi.

   Pădurea aceasta este destinat tăierii.

2. a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina.

Sinonime

• 1: hărăzi, meni, supune
• 2: predestina, consacra, afecta

Cuvinte derivate

• destinare
• destinat
• destinatar
• predestina
• predestinare
• predestinat

Traduceri

a stabili; a hărăzi

catalană: destinar (català) daneză: bestemme (dansk) engleză: ordain (English), destine (English) esperanto: destini (Esperanto) franceză: destiner (français) germană: bestimmen (Deutsch), destinieren (Deutsch) (rar) italiană: destinare (italiano)

neerlandeză: bestemmen (Nederlands) papamiento: destiná (Papiamentu) poloneză: przeznaczyć (polski) portugheză: destinar (português) spaniolă: destinar (español) suedeză: bestämma (svenska), ämna (svenska)

Referințe

• DEX online