meni

română

Etimologie

Din slavă (veche) mĕniti.

Pronunție

• AFI: /me'ni/

Verb

Conjugarea verbului meni
Infinitiv	a meni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	menesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să menească
Participiu	menit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti.
2. (v.tranz. și intranz.) a exprima o dorință în favoarea cuiva; a ura.
3. (v.tranz.) (în credințe și superstiții) a predestina, a ursi.
4. (v.tranz.) (înv.) a prevesti, a prezice (ceva rău).
5. (v.tranz.) (în superstiții) a aranja bobii, cărțile etc. într-un anumit fel și a descânta pentru ghicit.
6. (v.tranz.) a descânta, a vrăji.

Cuvinte derivate

• menire
• menit
• menitor

Expresii

• (intranz.) A meni a bine (sau a rău) = a prezice lucruri favorabile (sau nefavorabile)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online