dezaprobare

română

Etimologie

Din a dezaproba.

Pronunție

• AFI: /de.za.pro'ba.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezaprobare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezaprobare	dezaprobări
Articulat	dezaprobarea	dezaprobările
Genitiv-Dativ	dezaprobării	dezaprobărilor
Vocativ	dezaprobare	dezaprobărilor

1. acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online