dezice

română

Variante

• deszice

Etimologie

Din franceză dédire (după zice).

Pronunție

• AFI: /de'zi.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului (se) dezice
Infinitiv	a (se) dezice
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dezic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dezică
Participiu	dezis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta.
2. (v.refl.) a nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul.

   Te rog să nu te dezici.

Sinonime

• 1: retracta
• 2: se contrazice

Cuvinte derivate

• dezicere

Traduceri

a nega

arabă: نفى (nafa) (العربية) cehă: popírat (čeština), zapírat (čeština) ebraică: להכחיש (lehakhkhysh) (עברית) engleză: deny (English) finlandeză: kieltää (suomi), kiistää (suomi) franceză: dédire (français)

germană: leugnen (Deutsch), bestreiten (Deutsch) latină: negare (Latina) portugheză: negar (português) spaniolă: negar (español) suedeză: förneka (svenska) turcă: yadsımak (Türkçe)

Referințe

• DEX online