deny

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie denien, care provine din franceza veche denier < latină dēnegāre.

Pronunție

• AFI: /dɪˈnaɪ/

Verb

Conjugarea verbului to deny
Infinitiv	to deny
Prezent simplu pers. 3 sg.	denies
Trecut simplu	denied
Participiu trecut	denied
Participiu prezent	denying

1. a nega, a tăgadui
2. a-și refuza (ceva)
3. a respinge
4. a renunța

Sinonime

• 1: dispute, controvert, oppose, gainsay

Antonime

• 1: confirm
• 2: allow
• 3: acknowledge

Cuvinte derivate

• deniability
• denial
• denyingly