dichis

română

Etimologie

Din a (se) dichisi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /diˈkis/

Substantiv

Declinarea substantivului dichis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dichis	dichisuri
Articulat	dichisul	dichisurile
Genitiv-Dativ	dichisului	dichisurilor
Vocativ	dichisule	dichisurilor

1. (pop. și fam.) (la pl.; adesea fig.) obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare.
2. podoabă, găteală, ornament.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online