difficulty

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie difficulte < latină difficultās.

Pronunție

• AFI: /'dɪfɪˌkʌlti/
• AFI: /'dɪfɪˌkəlti/

Substantiv

difficulty, pl. difficulties

1. dificultate

   High level of difficulty.

2. obstacol, dificultate, piedică

   We faced a difficulty.

Sinonime

• 2: obstacle

Cuvinte compuse

• difficulty level

Cuvinte apropiate

• difficile
• difficult

Locuțiuni

• with difficulty

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary