dihor
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din slavă (veche) *dyhorŭ („miros urât”), deoarece animalul se apără răspândind un miros urât. Confer franceză putois, italiană puzzola și latină putorius („sconcs”), din putor („putoare”).
Pronunție
- AFI: /diˈhor/, /ˈdi.hor/
Substantiv
| Declinarea substantivului dihor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dihor | dihori |
| Articulat | dihorul | dihorii |
| Genitiv-Dativ | dihorului | dihorilor |
| Vocativ | dihorule | dihorilor |
- (zool.) (Mustela putorius) mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte și cu blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât.
Cuvinte compuse
- dihor-de-apă
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads