diminua

Din franceză diminuer < latină diminuere.

Conjugarea verbului (se) diminua
Infinitiv	a (se) diminua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) diminuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) diminueze
Participiu	diminuat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.).
S-a diminuat încărcătura unei corăbii.

a se micșora; a scădea

arabă: خس (العربية) (khassa)
armeană: պակասել (հայերեն) (pakasel)
bulgară: намалявам (български) (namaljavam), отслабвам (български) (otslabvam)
cehă: zmenšit (čeština) (se)
engleză: diminish (English); lessen (English)
estoniană: alanema (eesti), vähenema (eesti)
finlandeză: pienentää (suomi); pienentyä (suomi)
franceză: diminuer (français)
galiciană: amainar (galego)
germană: vermindern (Deutsch), verkleinern (Deutsch), reduzieren (Deutsch), verringern (Deutsch)
greacă: μειώνω (Ελληνικά) (meióno), μειώνομαι (Ελληνικά) (meiónomai)

română