dinnye

maghiară

(magyar)

Etimologie

Dintr-o limbă slavă. Confer sârbo-croată диња (dinja).

Pronunție

• AFI: /'diɲːɛ/

Substantiv

dinnye, pl. dinnyék

1. (bot.) pepene
2. (bot.) cantalup
3. (argou) idiot, imbecil, prostănac

Cuvinte derivate

• dinnyetermés

Cuvinte compuse

• görögdinnye
• sárgadinnye

Referințe

• Wiktionary
• Wikiszótár