dirigui

română

Etimologie

Din latină dirigere (după cârmui).

Pronunție

• AFI: /di.ri.gu'i/

Verb

Conjugarea verbului dirigui
Infinitiv	a dirigui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	diriguiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să diriguiască
Participiu	diriguit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a conduce, a dirija.

Sinonime

• conduce, dirija; domni

Cuvinte derivate

• diriguire
• diriguit
• diriguitor

Cuvinte apropiate

• drege

Traduceri

a conduce

Vedeți traduceri pentru a conduce sau a dirija.

Referințe

• DEX online