disarray

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie disareyen, care provine din franceza medie desarroyer < franceza veche desareer.

Pronunție

• AFI: /dɪsəɹeɪ/ (Anglia)

Verb

Conjugarea verbului to disarray
Infinitiv	to disarray
Prezent simplu pers. 3 sg.	disarrays
Trecut simplu	disarrayed
Participiu trecut	disarrayed
Participiu prezent	disarraying

1. a dezorganiza, a zăpăci
2. (poetic) a dezbrăca

Sinonime

• 2: unrobe

Antonime

• 2: array

Substantiv

disarray, pl. disarrays

1. dezordine, deranj; (fig.) confuzie, zăpăceală, încurcătură
2. fel neglijent de a se îmbrăca

Sinonime

• 1: disorder; confusion
• 2: dishabille, undress

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary