dispensa

română

Etimologie

Din franceză dispenser < latină dispensare.

Pronunție

• AFI: /dis.pen'sa/

Verb

Conjugarea verbului (se) dispensa
Infinitiv	a (se) dispensa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dispensez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dispenseze
Participiu	dispensat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la...

   S-a dispensat de serviciile lui.

2. (v.tranz.) a scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc.

Sinonime

• 1: se lipsi, renunța
• 2: scuti

Cuvinte derivate

• dispensar
• dispensare
• dispensator
• dispensă

Traduceri

a renunța

engleză: dispense (English) franceză: dispenser (français) germană: ausnehmen (Deutsch)

italiană: dispensare (italiano) suedeză: utdela (svenska)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul dispensare.

Pronunție

• AFI: /di'spɛnsa/

Substantiv

dispensa f., dispense pl.

1. distribuție, distribuire, repartizare
2. cămară
3. bufet
4. fasciculă (dintr-o carte etc.)
5. scutire (de), dispensare (de)

Cuvinte apropiate

• dispensabile
• dispensare
• dispensativo
• dispensatore
• dispensazione
• dispensiere

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din dispensare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru dispensare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru dispensare.