dispersa

română

Etimologie

Din franceză disperser.

Pronunție

• AFI: /dis.per'sa/

Verb

Conjugarea verbului (se) dispersa
Infinitiv	a (se) dispersa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dispersez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) disperseze
Participiu	dispersat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părțile.
2. (chim.) a realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie.
3. (v.refl.) (fiz.; despre unde) a se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite.
4. (v.tranz. și refl.) (în timp de război) a (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

Sinonime

• împrăștia

Antonime

• (se) concentra

Cuvinte derivate

• dispersant
• dispersare
• dispersat
• dispersie, dispersiune
• dispersor

Traduceri

a împrăștia

coreeană: 흩다 (한국어) (heutda) engleză: scatter (English), disperse (English) esperanto: dispersi (Esperanto) franceză: disperser (français) germană: streuen (Deutsch), dispergieren (Deutsch) (rar) italiană: disperdersi (italiano) maghiară: szétszór (magyar)

norvegiană: spreie (norsk) neerlandeză: uiteenspatten (Nederlands), uiteengaan (Nederlands) portugheză: espalhar (português) spaniolă: dispersar (español) suedeză: skingra (svenska) turcă: dağıtmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online