descompune

română

Etimologie

Din des- + compus (după franceză décomposer).

Pronunție

• AFI: /des.kom'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului descompune
Infinitiv	a descompune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descompun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descompuie
Participiu	descompus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a desface în părțile componente.
2. (v.refl.) (fig.) a se destrăma, a se dezmembra.
3. (v.refl.) (despre materii și corpuri organice) a se altera, a se strica; a putrezi.
4. (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta.

Cuvinte derivate

• descompunere
• descompus

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online