dospitoare

română

Etimologie

Din dospitor.

Pronunție

• AFI: /dos.pi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dospitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dospitoare	dospitoare
Articulat	dospitoarea	dospitoarele
Genitiv-Dativ	dospitoarei	dospitoarelor
Vocativ	dospitoareo	dospitoarelor

1. poliță pe care se așază cașul ca să dospească.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online