dricka

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche drikka, care provine din limba nordică veche drekka < proto-germanică *drinkaną („a bea”).

Înrudit cu daneză drikke, engleză drink, faroeză drekka, germană trinken, limba gotică *𐌳𐍂𐌹𐌲𐌺𐌰𐌽 (*drigkan), islandeză drekka, neerlandeză drinken, norvegiană (bokmål) drikke și norvegiană (nynorsk) drikke, drikka.

Pronunție

• AFI: /²drɪkːa/
•  audio^fișier

Verb

Conjugarea verbului dricka
	Activ	Pasiv
Infinitiv	dricka	drickas
Prezent	dricker	dricks (drickes)
Perfect	drack	dracks
Supin	druckit	druckits
Imperativ	drick
Participiu
Prezent	drickande, drickandes
Perfect	drucken

1. a bea
2. (spec.) a consuma alcool

   Han dricker för mycket.

Sinonime

• 1: (fam.) bälga
• 2: supa, svepa

Cuvinte derivate

• drickbar
• drickbarhet
• drickfärdig
• dricksfontän
• dricksglas
• drickning
• drickoffer
• dricks
• drickspengar
• drickspenningsystem, drickspenningssystem
• dricksvatten
• dricksvattenfontän

Etimologie

Deverbal din (att) dricka („a bea”).

Pronunție

• AFI: /²drɪkːa/

Substantiv

Declinarea substantivului dricka
c. și n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	dricka	drickan/drickat	drickor	drickorna
Genitiv	drickas	drickans/drickats	drickors	drickornas

1. (alim.) băutură nealcoolică, suc

   Vill du ha en dricka?

2. (fam.; substantiv colectiv) băutură; (p.ext.) băutură alcoolică

   Har du fixat dricka?

3. (fam.; substantiv colectiv, forma hotărâtă) în marea, în apă

   falla i drickat

Sinonime

• 1: (alim.) läsk

Cuvinte derivate

• drickaback
• drickabil

Cuvinte apropiate

• dryck

Hiponime

• cider
• juice
• mjölk
• must
• saft
• sockerdricka
• sprit
• svagdricka
• vatten
• vin
• öl

Vezi și

• drink

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary