drumui

română

Etimologie

Din drum + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /dru.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului drumui
Infinitiv	a drumui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	drumuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să drumuiască
Participiu	drumuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (top.) a lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă.
2. (v.intranz.) (rar) a merge, a umbla pe drum.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• duruim

Referințe

• DEX '98 via DEX online