durui

română

Etimologie

Din dur + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /du.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului durui
Infinitiv	a durui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	durui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să duruie
Participiu	duruit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) a face zgomot mare în timpul mersului; a hurui.
2. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui.

Cuvinte derivate

• duruire
• duruit
• duruitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online