duruit

română

Etimologie

Din a durui.

Pronunție

• AFI: /du.ru'it/

Substantiv

Declinarea substantivului duruit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duruit	duruituri
Articulat	duruitul	duruiturile
Genitiv-Dativ	duruitului	duruiturilor
Vocativ	duruitule	duruiturilor

1. faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• duruți

Referințe

• DEX '98 via DEX online