ecuator
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză équateur < latină aequator.
Pronunție
- AFI: /e.ku.a'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului ecuator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ecuator | invariabil |
| Articulat | ecuatorul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ecuatorului | invariabil |
| Vocativ | ecuatorule | invariabil |
- (geogr.) cerc imaginar pe suprafața Pământului, rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărțindu-l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre; (p.ext.) zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc; zonă ecuatorială.
- cercul mare al unei sfere, obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads