educa

română

Etimologie

Din franceză éduquer < latină educare.

Pronunție

• AFI: /e.du'ka/

Verb

Conjugarea verbului educa
Infinitiv	a educa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	educ
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să educe
Participiu	educat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc.

   A educa tânăra generație.

Sinonime

• crește, forma, (înv.) pedepsi

Cuvinte derivate

• educabil
• educare
• educat
• educativ
• educator
• educație, educațiune
• educațional
• needucat
• reeduca

Traduceri

a forma pe cineva prin educație

albaneză: arsimoj (shqip), edukoj (shqip) catalană: educar (català) engleză: educate (English) esperanto: eduki (Esperanto) finlandeză: kouluttaa (suomi), kasvattaa (suomi) franceză: éduquer (français) germană: bilden (Deutsch), ausbilden (Deutsch), eduzieren (Deutsch) (rar) italiană: educare (italiano)

latină: educare (Latina) papamiento: eduká (Papiamentu) portugheză: educar (português) scoțiană: foghlaim (Scots) spaniolă: educar (español) suedeză: utbilda (svenska) swahili: elimisha (Kiswahili) turcă: eğitmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online