electron

română

Etimologie

Din franceză ''électron''.

Pronunție

• AFI: /e.lekˈtron/

Substantiv

Declinarea substantivului electron
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	electron	electroni
Articulat	electronul	electronii
Genitiv-Dativ	electronului	electronilor
Vocativ	electronule	electronilor

1. particulă elementară cu sarcină electrică negativă, de masă neglijabilă, și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor.

   Un electron are sarcina electrică de −1.602 × 10⁻¹⁹ C.

Traduceri

particulă

bretonă: elektron (brezhoneg) f. bulgară: електрон (български) m. cehă: elektron (čeština) m. chineză: 電子 (中文), 电子 (中文) coreeană: 전자 (한국어) croată: elektron (hrvatski) m. engleză: electron (English) esperanto: elektrono (Esperanto) finlandeză: elektroni (suomi) franceză: électron (français) m. georgiană: ელექტრონი (ქართული) germană: Elektron (Deutsch) n.

greacă: ηλεκτρόνιο (Ελληνικά) n. (ilektrónio) interlingua: electron (interlingua) islandeză: rafeind (íslenska) f. italiană: elettrone (italiano) m. japoneză: 電子 (日本語) (でんし, denshi) letonă: elektrons (latviešu) m. neerlandeză: elektron (Nederlands) n. poloneză: elektron (polski) m. portugheză: electrão (português) m. rusă: электрон (русский) m. (elektron) spaniolă: electrón (español) m. suedeză: elektron (svenska) c.

Referințe

• DEX online: „electron”

---

engleză

(English)

Etimologie

Termen introdus de fizicianul irlandez George Johnstone Stoney (1826–1911) în 1891.

Pronunție

• AFI: /ɪˈlɛk.tɹɒn/ (BBC English)
• AFI: /ɪˈlɛk.tɹɑn/ (American English)

Substantiv

electron, pl. electrons

1. particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă, electron

Cuvinte derivate

• electronic
• electronically
• electronics

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

electron

1. electron (element chimic)