ermine

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie ermine, ermin, ermyn, care provine din franceza veche ermin, ermine < neerlandeza veche *harmino, din *harmo (confer neerlandeză dialectală herm) hermine.

Provine din proto-germanică *harmǭ. O derivare din latină medie mūs Armenius este nefondată.

Pronunție

• AFI: /'ɜ(r)ːmɪn/

Substantiv

ermine, pl. ermines sau ermine

1. (zool.) hermină
2. (p.ext.) blana acestui animal
3. (poetic) simbol pentru puritate
4. (fig) autoritatea unui judecător
5. (herald.) blană la steme herminată

Sinonime

• 1: (zool.) (în Anglia) stoat, short-tailed weasel, wild otter

Cuvinte derivate

• ermined

Vezi și

• weasel

Verb

Conjugarea verbului to ermine
Infinitiv	to ermine
Prezent simplu pers. 3 sg.	ermines
Trecut simplu	ermined
Participiu trecut	ermined
Participiu prezent	ermining

1. a purta sau a îmbrăca în hermină

Anagrame

• emerin

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ermine

1. hermină (mamifer)