eruga

catalană

(català)

Variante

• gruga, oruga

Etimologie

Din occitană veche eruga, eruca < latină ērūca („omidă”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /eˈɾu.ɡa/
• (central, oriental) AFI: /əˈɾu.ɡə/

Substantiv

eruga f., erugues pl.

1. (entom.) omidă
2. (tehn.) șenilă
3. (spec.) caterpilar

Cuvinte derivate

• erugat

Cuvinte compuse

• eruga agrimensora
• eruga de mar
• eruga del pi
• eruga del roure
• eruga dormidora
• eruga eriçada
• eruga midera
• eruga peluda del suro
• eruga sedera

Vezi și

• arna
• papallona

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din forma veche eruca < latină ērūca („omidă”).

Pronunție

• AFI: /eˈɾy.ɣo/

Substantiv

eruga f., erugas pl.

1. (entom.) omidă

Sinonime

• (entom.) cuca, canilha, tòra, (reg.) arraca, arruca, auruga, gatamina, chanilha

Vezi și

• parpalhòl

Referințe

• Wikiccionari
• Wiktionary