evil

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche yfel < proto-germanică *ubilaz.

Pronunție

• AFI: /'ivəl/

Adjectiv

evil (comp. eviller, eviler sau more evil, sup. evillest, evilest sau most evil)

1. rău, răutăcios, hain, câinos

   His life was filled with evil deeds.

2. depravat, corupt, decăzut, desfrânat
3. neplăcut, dezagreabil, supărător

Sinonime

• 1: malevolent, malicious, nefarious
• 2: depraved
• 3: unpleasant

Antonime

• good

Cuvinte derivate

• evilly
• evilness

Cuvinte compuse

• evil eye
• evil laugh
• evil laughter
• evil-minded
• Evil One
• evil twin

Substantiv

evil, (nenumărabil și numărabil; pl. evils)

1. rău, răutate, maliție, malițiozitate

   The evils of society include murder.

2. persoană rea, obiect rău

Sinonime

• 1: evilness

Antonime

• good

Cuvinte derivate

• evildoer

Cuvinte compuse

• axis of evil
• king's evil
• lesser evil
• poll evil

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary