expedia

română

Etimologie

Din franceză expédier < latină expedire.

Pronunție

• AFI: /eks.pe.ˈdja/

Verb

Conjugarea verbului expedia
Infinitiv	a expedia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	expediez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să expedieze
Participiu	expediat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă.

   A expedia coletele.

   Cui i-ai expediat scrisoarea?

2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva.
3. a executa repede și superficial o lucrare.

Sinonime

• 1: trimite, (reg.) mâna, (înv.) porni, (grecism înv.) proftaxi, adresa, scrie, (reg.) mâna
• 3: înainta

Antonime

• recepționa

Cuvinte derivate

• expediere
• expeditor
• expediție

Traduceri

a trimite

afrikaans: afsend (Afrikaans) catalană: expedir (català) daneză: afsende (dansk) engleză: send (English), dispatch (English), expedite (English) esperanto: ekspedi (Esperanto) faroeză: avgreiða (føroyskt) franceză: expédier (français)

friziană: ôfstjoere (Frysk) germană: spedieren (Deutsch), expedieren (Deutsch) neerlandeză: expediëren (Nederlands) portugheză: expedir (português) spaniolă: expedir (español) suedeză: expediera (svenska) turcă: göndermek (Türkçe)

Referințe

• DEX online