exponent

română

Etimologie

Din germană Exponent < latină exponens, exponentis.

Pronunție

• AFI: /eks.po'nent/

Substantiv

Declinarea substantivului exponent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exponent	exponenți
Articulat	exponentul	exponenții
Genitiv-Dativ	exponentului	exponenților
Vocativ	exponentule	exponenților

1. persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant.
2. (mat.) semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea.

Cuvinte derivate

• exponentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online