facilitate

română

Etimologie

Din franceză facilité < latină facilitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /fa.ʧi.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului facilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	facilitate	facilități
Articulat	facilitatea	facilitățile
Genitiv-Dativ	facilității	facilităților
Vocativ	'	'

1. însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
2. (la pl.) înlesniri făcute cuiva.

   Facilități de plată.

Sinonime

• 1: ușurință
• 2: (mai ales la pl.) înlesnire

Cuvinte derivate

• facil
• facilita
• facilitare
• facilitat

Traduceri

însușirea a ceea ce este facil; ușurință

engleză: facility (English) esperanto: facileco (Esperanto) finlandeză: taitavuus (suomi) franceză: facilité (français) f. germană: Leichtigkeit (Deutsch) f., Fazilität (Deutsch) f. (livr.) greacă: ευκολία (Ελληνικά) (efkolía) f. interlingua: facilitate (interlingua) f.

italiană: facilità (italiano) f. neerlandeză: aanleg (Nederlands) m., gemak (Nederlands) n. poloneză: łatwość (polski) f., umiejętność (polski) f. portugheză: facilidade (português) f. spaniolă: facilidad (español) f. suedeză: lätthet (svenska) c. turcă: kolaylık (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză faciliter, care provine din italiană facilitare; facile < latină facilis.

Pronunție

• AFI: /fəˈsɪlɪˌteɪt/

Verb

Conjugarea verbului to facilitate
Infinitiv	to facilitate
Prezent simplu pers. 3 sg.	facilitates
Trecut simplu	facilitated
Participiu trecut	facilitated
Participiu prezent	facilitating

1. a facilita, a ușura

Cuvinte derivate

• facilitation
• facilitative
• facilitator
• facilitatory
• facility

Referințe

• Dictionary.com

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

facilitate f.

1. facilitate