faringe
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din italiană faringe Confer franceză pharynx.
Pronunție
- AFI: /faˈrin.ʤe/
Substantiv
| Declinarea substantivului faringe | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | faringe | faringe |
| Articulat | faringele | faringele |
| Genitiv-Dativ | faringelui | faringelor |
| Vocativ | faringe | faringelor |
- (anat.) canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads