felicita

română

Etimologie

Din italiană felicitare. Confer franceză féliciter.

Pronunție

• AFI: /fe.li.ʧiˈta/

Verb

Conjugarea verbului felicita
Infinitiv	a felicita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	felicit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să felicite
Participiu	felicitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula.

   Se felicită reciproc pentru succesele dobândite.

2. (fam.) a se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.).

Sinonime

• 1: (înv. și glumeț) (se) congratula, (înv.) (se) ferici, (fam.) (se) gratula, (se) hiritisi

Cuvinte derivate

• felicitare
• felicitat

Cuvinte apropiate

• ferice
• ferici
• fericie
• fericire
• fericit
• fericitor

Traduceri

a gratula; a congratula

arabă: يهنئ (Yohanni') (العربية) bosniacă: čestitati (bosanski) catalană: felicitar (català) daneză: gratulere (dansk) ebraică: לברך (le'varekh) (עברית) engleză: congratulate (English) esperanto: gratuli (Esperanto) estoniană: õnnitlema (eesti) finlandeză: onnitella (suomi) franceză: féliciter (français) galiciană: felicitar (galego) germană: gratulieren (Deutsch)

greacă: συγχαίρω (synchaíro) (Ελληνικά) italiană: felicitare (italiano) norvegiană: gratulere (norsk) neerlandeză: feliciteren (Nederlands), gelukwensen (Nederlands) papamiento: felisitá (Papiamentu) poloneză: gratulować (polski) portugheză: felicitar (português) sârbă: честитати (čestitati) (српски / srpski) spaniolă: felicitar (español) suedeză: gratulera (svenska) turcă: tebrik etmek (Türkçe), kutlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online