ferret

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie furet, ferret, care provine din anglo-normandă firet, furet, formă diminutivă a lui fuiron din franceza veche < latină târzie furo („pisică; jefuitor, tâlhar”), din fur („hoț”).

Pronunție

• AFI: /'fɛrɪt/

Substantiv

ferret, pl. ferrets

1. (zool.) nevăstuică
2. (zool.) dihorul cu labe negre
3. (fig.) (om) scotocitor, copoi

Sinonime

• 2: (zool.) black-footed ferret

Cuvinte derivate

• ferreter
• ferrety

Verb

Conjugarea verbului to ferret
Infinitiv	to ferret
Prezent simplu pers. 3 sg.	ferrets
Trecut simplu	ferreted
Participiu trecut	ferreted
Participiu prezent	ferreting

1. a vâna cu nevăstuici
2. (urmărit de out) a da de urmă, a căuta să afle, a descoperi

Sinonime

• 2: uncover

Vezi și

• polecat
• weasel

Etimologie

Din italiană fioretto.

Substantiv

ferret, pl. ferrets

1. (înv.) bandă sau fâșie de mătase sau de bumbac, folosită pentru a lega documente

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary