figlio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină fīlĭus. Confer franceză fils, portugheză filho, română fiu și spaniolă hijo.

Pronunție

• AFI: /'fiʎʎo/

Substantiv

figlio m., figli pl.

1. (în raport cu părinții, de sex nespecificat) copil

   Quanti figli avete?

2. fiu

   È mio figlio.

Cuvinte derivate

• figliare
• figliastro
• figliata
• figliolo

Cuvinte compuse

• figlio d'arte
• figlio di nessuno
• figlio di papà
• figlio di puttana

Cuvinte apropiate

• figlia

Expresii

• essere il figlio della serva
• tale padre, tale figlio

Etimologie

Derivat regresiv din figliare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru figliare.