finition

franceză

(français)

Etimologie

Din latină fīnītiō („frontieră, hotar, limită”). Înrudit cu italiană finizione.

Pronunție

• AFI: /fi.ni.sjɔ̃/
•  Audio^fișier

Substantiv

finition f., finitions pl.

1. terminare, finire, sfârșire
2. finisare, finisaj

   Cette marqueterie a une belle finition au vernis.

Cuvinte derivate

• superfinition

Cuvinte compuse

• finition manuelle

Cuvinte apropiate

• définition
• fin
• fini
• finir

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire