flaut

română

Etimologie

Din italiană flauto.

Pronunție

• AFI: /ˈfla.ut/

Substantiv

Declinarea substantivului flaut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flaut	flaute
Articulat	flautul	flautele
Genitiv-Dativ	flautului	flautelor
Vocativ	flaute	flautelor

1. instrument muzical alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu orificii și cu clape.

   flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai reduse, care emite sunete foarte înalte; piculină.

Traduceri

instrument muzical

chineză: 长笛 (中文) daneză: fløjte (dansk) c. engleză: flute (English) f. esperanto: fluto (Esperanto) finlandeză: huilu (suomi) franceză: flute (français) m. germană: Flöte (Deutsch) f. italiană: flauto (italiano) m. japoneză: フルート (日本語)

coreeană: 플루트 (한국어) latină: tībia (Latina) f. neerlandeză: fluit (Nederlands) portugheză: flauta (português) f. poloneză: flet (polski) m. rusă: флейта (русский) f. spaniolă: flauta (español) f. suedeză: flöjt (svenska)