flecar

română

Etimologie

Din fleac + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /fle'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului flecar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flecar	flecari
Articulat	flecarul	flecarii
Genitiv-Dativ	flecarului	flecarilor
Vocativ	flecarule	flecarilor

1. persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri; limbut, guraliv, palavragiu.

Cuvinte derivate

• flecară
• flecări

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online