limbut

română

Etimologie

Din latină linguutus (după limbă).

Pronunție

• AFI: /lim'but/

Adjectiv

Declinarea adjectivului limbut
	Singular	Plural
Masculin	limbut	limbuți
Feminin	limbută	limbute
Neutru	limbut	limbute

1. care vorbește mult (și fără rost).

Cuvinte derivate

• limbuți
• limbuție

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului limbut
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	limbut	limbuți
Articulat	limbutul	limbuții
Genitiv-Dativ	limbutului	limbuților
Vocativ	limbutule	limbuților

1. om care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace.

Cuvinte derivate

• limbută

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online