frauda

română

Etimologie

Din franceză frauder < latină fraudare.

Pronunție

• AFI: /fra.u'da/

Verb

Conjugarea verbului frauda
Infinitiv	a frauda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fraudez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fraudeze
Participiu	fraudat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a săvârși o fraudă.
2. a înșela, a fura pe cineva.

Sinonime

• 1-2: defrauda, delapida, sustrage

Cuvinte derivate

• defrauda
• defraudare
• defraudator
• fraudare
• fraudator
• fraudă

Traduceri

a comite o fraudă

chineză: 骗取 (中文), 诈取 (中文) engleză: defraud (English), fraud (English) (înv.) esperanto: fraŭdi (Esperanto) finlandeză: huijata (suomi) franceză: frauder (français), escroquer (français) germană: betrügen (Deutsch) italiană: abbindolare (italiano), frodare (italiano)

maghiară: csal (magyar), becsap (magyar) poloneză: oszukiwać (polski) portugheză: defraudar (português) spaniolă: estafar (español) suedeză: bedra (svenska), bedraga (svenska) turcă: dolandırmak (Türkçe), elinden almak (Türkçe)

Referințe

• DEX online