defrauda

română

Etimologie

Din latină defraudare. Confer italiană defraudare.

Pronunție

• AFI: /de.fra.uˈda/

Verb

Conjugarea verbului defrauda
Infinitiv	a defrauda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defraudez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defraudeze
Participiu	defraudat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra.

Cuvinte derivate

• defraudare
• defraudat
• defraudator

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online