fugar

română

Etimologie

Din a fugi + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /fu'gar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului fugar
	Singular	Plural
Masculin	fugar	fugari
Feminin	fugară	fugare
Neutru	fugar	fugare

1. care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit.
2. care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător.
3. care nu se oprește mult asupra unui lucru.
4. (despre cai) fugaci.

Cuvinte derivate

• fugarnic

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului fugar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fugar	fugari
Articulat	fugarul	fugarii
Genitiv-Dativ	fugarului	fugarilor
Vocativ	fugarule	fugarilor

1. persoană, ființă care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit.
2. cal.

Cuvinte derivate

• fugară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online